asa, nu altfel

sa fii, zi de zi, tot mai bun. sa iti doresti sa fii un adevarat profesionist. sa faci cariera si sa castigi bani. sa vorbesti cu cei din jur ca un crainic de televiziune. sa fii proactiv. sa uiti de pauza de masa pentru ca esti prea ocupat cu munca. sa nu injuri la serviciu, nici macar de distractie. sa fii cat mai eficient. sa nu lasi sentimentele sa iti afecteze munca. sa strangi bani un an intreg pentru a putea povesti inca un an despre vacanta din grecia sau turcia. sa te feresti de excese. sa abandonezi muzica excentrica. sa te dedici familiei si job-ului. sa te vezi cat mai rar cu vechii prieteni. sa nu pierzi vremea la taclale. sa fii cu picioarele pe pamant. sa zambesti ironic cand auzi de cei care cred inca in muzica. sa zambesti dispretuitor cand auzi vorbindu-se despre fotbal. sa fie tenis, daca tot e vorba despre un sport. sa vorbesti, la rarele petreceri, despre ce raspunderi deosebite presupune job-ul tau. sa le arati tuturor cate succese se impletesc cu viata ta. sa n-ai regrete. sa iei mereu deciziile cele mai bune. tu, tu, tu, doar tu si despre tine.

cine n-are batrani?

si am ajuns la vorbele batranilor tampiti,
care nici macar nu-si mai pot bea paharelu' de tuica pe furis,
din cauza mainilor care nu-i mai asculta.
"o s-ajungi un betiv la mila cersetorilor".
si mai voiam sa zic ceva, da' am uitat, din cauza bauturii,
deci sunt pe calea aia buna.
te salut, futu-te-n-gura.

iti pot face cunostinta cu

baietii care in unele nopti de vara vorbesc ore-n sir
in gura mare in fata blocului, ca si cum doar ei
ar fi pe lumea asta.

vecinii inraiti de viata de rahat din cartierele-inchisoare
care nu observa niciodata cacatii lasati in urma
de cainii pe care ii plimba stereotip.

barbatul acela de vreo 55 de ani, carunt si cu barba,
care traieste pe strada, dar caruia ii e rusine
sa cerseasca.

nebuna aia grasa, stirba si monstruos de celulitica,
care, uneori se pisa in vazul lumii, alteori fumeaza
trantita pe spate cu picioarele
desfacute obscen.

batrana cu batic care se sprijina pe doua bastoane
si tremura din toate balamalele, dar care nu primeste
nimic pentru ca are o privire
de cotoroanta.

retardatul scheletic, fara dinti, care sta linstit si te analizeaza fugar
cu privirea.

pitipoancele acelea sexi din tramvai, care postesc aceeasi saorma
cumparata de la big.

drojdierii care se iau balos de femei in timp ce beau bere la pet, asteptand microbuzele
ce-i duc inapoi in propriile cocini din afara orasului.

cainii visatori care iti adulmeca degetele de la mana, dar si cei
care ii fugaresc pe biciclisti.

femeile acelea doua care se incapataneaza de ani de zile sa vanda
lenjerie intima pe trotuar, desi n-au niciun client, dar care transmit
mestesugul de precupete propriilor fiice.

invadatorul solitar

in oras a patruns un hipopotam.

nu e gluma, chiar exista un hipopotam urias si alb
care haladuieste prin albia secata a dambovitei.
deocamdata nimeni nu-si explica
cum a ajuns matahala asta feroce
tocmai in bucuresti si nici macar
nu se stie ce specie e, pentru ca
nu s-a mai vazut nicaieri un hipopotam albinos
de marimea unui elefant.

m-am alaturat si eu multimii curioase, cu respiratia intretaiata,
ca la o panda colectiva pe malurile raului secat, pentru a admira fiara uriasa.
a aparut, starnind o rumoare care i-a ridicat urechile,
lenes, plictisit cumva, gafaind si plin de noroi pe pielea alburie.

am fost treziti din contemplare de focurile de arma ale politistilor
decisi sa nu lase un astfel de pericol public
la promenada prin noroaiele dambovitene.
am plecat spre casa cam cand hipopotamul singuratic
prinsese deja intre falci un al doilea tragator.

pentru o agonie mai suculenta.