sa regaseasca matricea primordiala,
cea dupa care isi duceau viata
pana sa fie lasati de capul lor prin lume.
asa ca se zbat mereu sa afle un traseu binecunoscut,
prezent undeva in memoria noastra anistorica,
de-a lungul caruia sa-si petreaca existenta cu ochii-nchisi.
"e nevoie de o mana forte",
"doar o dictatura militara ne poate salva",
"numai dumnezeu ne poate calauzi",
"prefer certitudinea zilei de maine in dauna libertatii",
refrene pe care le auzi in jurul tau.
iar ceilalti, oamenii erei prezente,
isi iau retetele din rafturi impunatoare,
din care se chinuie sa invete cum sa fie altfel de cat sunt,
sa ajunga masti asemanatoare chipurilor lor, dar lipsite de suflet,
sa isi anestezieze propriile suflete, cauterizandu-le
centrii atat de simtitori care nasc sentimentele.
tu ce masca porti?
