noapte buna

s-a lasat linistea si de dincolo de geamurile larg deschise
vine spre tine o parere de briza racoroasa, nocturna.
ai fi vrut sa fii pe malul senzual al marii sau
in linistea impunatoare a muntelui.
esti insa intr-un bloc dintr-un cartier colcaitor de beton,
urmand ritualurile inepte ale tuturor celor ce se irosesc aici.
iti aprinzi o tigara de foi, aroma ei aroganta
se topeste in gustul sec al vinului alb.
sufli de la fereastra fumul in intunericul noptii de beton,
tigara iti scapa dintre degete doar pe jumatate fumata,
iar tu ramai cu gustul neplacut al placerii refuzate.
se poate si mai rau, asa cum se intampla cu libelula care
se frige innebunita de becul din mijlocul camerei.
ti-a ma ramas totusi paharul de vin,
pe care il duci ganditor la buzele ce repereaza
o prezenta straina in lichidul binecuvantat.
e libelula, inecata in vin, cum a ajuns de la bec tocmai in paharul tau?

mai bine du-te la culcare.

cine esti?

privesti hipnotizat noua fiinta, creatura aceasta fragila care palpita alaturi de tine
si nu-ti vine sa crezi cat de pura, inocenta si astrala poate fi.
de unde-o fi venit? ce calatorie o fi facut pana aici? spre unde?
te gandesti cum, sub indiscutabila fragilitate, pulseaza vointa acerba de a trai
si cum, agatandu-se de viata, minunata fiinta a pasit pe enigmatica sa cale spre moarte.

si nu te poti impiedica sa te-ntrebi daca acest inger, pe cale sa devina om,
aflat abia la inceput, dar nici macar constient de ce va urma,
va fi, precum multi altii, un talent cenzurat ori un soldat anonim cazut in razboi
sau un colectionar de dezamagiri, poate inca un martor al dezvrajirii lumii,
desi poate va visa sa dribleze destinul ce ne apasa pe toti.

pentru prima data iti pui intrebari care plutesc asupra altcuiva decat tine.