e ca o mana de otel incins
care-ti infige degetele in creieri,
care-si scalda amprentele incandescente
in nervurile moi si caldute
ale materiei tale cenusii,
care te extrage cu brutalitate
din visul zambitor al diminetii.
si asa incepe o noua zi cu simfonia absurda
dirijata de marii doboratori de pereti,
cei alaturi de care traiesti zi de zi
in cartierul in care ai ales singur sa te-ngropi,
cartierul pikamerelor.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu