i s-au umplut ochii de lacrimi atunci cand a auzit la radio
cum armele se dezlantuisera impotriva timisorenilor.
s-a rusinat de slabiciunea lui, doar era un barbat adevarat, nu?,
si s-a prefacut ca se uita in alta parte pentru a nu se da de gol
in fata parintilor sai.
chiar azi se numara doua decenii de cand, impreuna cu alti trei prieteni
de la blocul din marginea unui oras de provincie lipsit de demnitate,
au decis ca trebuie sa actioneze. si cu seriozitatea comica a copiilor
care fac lucruri de oameni mari, au confectionat cateva zeci de manifeste
din blocuri de desen injumatatite, pe care au scris cu cariocile
jos tiranul, jos dictatura si, mai ales, jos comunismul.
pana la urma, au ramas doar doi, el si kuki, pentru ca sorin si bulina
au renuntat in ultimul moment sa faca pe revolutionarii.
cei doi au aruncat manifestele pe o strada din cartier,
dupa care au luat-o la sanatoasa, dand, ingroziti, nas in nas
cu un subofiter pasnic care se ducea linistit acasa.
la cateva ore mai tarziu, comunismul a cazut.
niste hartii au plutit in cadere aici, un elicopter alb s-a ridicat greoi acolo.
dupa 20 de ani, pare ca viata nu contine nimic eroic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu