intalnire cu tine insuti

ce sentiment straniu, sa privesti copacii acestia falnici care tin piept toamnei,
purtand cu mandrie podoabele verii chiar si-ntr-un noiembrie grabit.
batalia e pierduta insa pentru ei, si-aproape ca-mi vine
sa imbratisez fratern scoarta dura a acestor gloriosi inocenti.

uite un copil, inainteaza pe poteca privind in sus,
lasandu-se prada hazardului acestui colt nostalgic de infern.
sunt chiar eu, jur, acum un veac, cand deja intuisem cumva
ca nu sunt facut pentru locul acesta terifiant pe care-l numim lume.

ma intreb dac-ar trebui sa-mi ies in cale
pentru a-mi schimba destinul.
vino, copile, o sa doara doar putin
sa-ti extirpez organul acela timid al simtirii.

se cauta un dirijor

dati-ne o uniforma si-o vom purta si-n somn,
dati-ne un salut si-l vom repeta-n oglinzi,
dati-ne o statuie si ne vom prosterna la picioarele ei reci!
dati-ne ceva. nu vedeti ca nu ne-a mai ramas nimic?

ne simtim de parc-am fi murit si am da orice sa reinviem,
chit ca asta ar insemna sa degustam sangele aburind
al multora pe care pana mai ieri ii strigam "frate".
un-doi, un-doi, avem nevoie ca bagheta unui dirijor
sa ne cadenteze vietile.