iluzii

incredibil cum primavara iti poate da iluzia
ca pana si un cartier cenusiu mai are sperante.

privesti mahmur spre cer, grabesti pasul,
caci in fata ta vezi o femeie frumoasa.
chiar si privirile lumpenilor care nu traiesc
decat pentru a-si transforma corpul intr-un aparat excretor
par mai umane.

alaturi de tine, in inghesuiala drumului spre sclavia voluntara,
o domnisoara citeste o carte religioasa.
are o expresie incordata, intrigata chiar.
iar tu, desi esti atat de aproape de ea incat ii poti simti respiratia,
te afli de fapt undeva departe de tot,
intr-un oras insorit de la malul mediteranei.

mad max la mine-n birou

am un coleg care asteapta o catastrofa planetara asa cum un popa spera in a doua venire a lui isus. oamenii sunt niste viermi, imi zice, ar trebui sa moara. ceilalti rad de el, chiar si eu fac asta, ce nu le spun eu e ca sunt mai asemanator cu acest mad max decat s-ar crede. uneori savurez gustul evanescent al unei prabusiri generale. sa calarim razand ca nebunii si sa incendiem biblioteci!

repetitie

azi m-am trezit mahmur. nicio noutate!
am indurat golgota spre birou. ca de obicei!
langa mine, oamenii descopereau dezolati ca s-au mai apropiat de moarte cu inca o noapte. asa va fi mereu!
eu ma voi intoarce la sticla mea de vin in seara asta. nimic nou.
repetitia, se spune, e mama invataturii. si, ce-i drept, e nevoie
sa ne obisnuim cu ideea ca ne ducem dracului.