mad max la mine-n birou

am un coleg care asteapta o catastrofa planetara asa cum un popa spera in a doua venire a lui isus. oamenii sunt niste viermi, imi zice, ar trebui sa moara. ceilalti rad de el, chiar si eu fac asta, ce nu le spun eu e ca sunt mai asemanator cu acest mad max decat s-ar crede. uneori savurez gustul evanescent al unei prabusiri generale. sa calarim razand ca nebunii si sa incendiem biblioteci!