incredibil cum primavara iti poate da iluzia
ca pana si un cartier cenusiu mai are sperante.
privesti mahmur spre cer, grabesti pasul,
caci in fata ta vezi o femeie frumoasa.
chiar si privirile lumpenilor care nu traiesc
decat pentru a-si transforma corpul intr-un aparat excretor
par mai umane.
alaturi de tine, in inghesuiala drumului spre sclavia voluntara,
o domnisoara citeste o carte religioasa.
are o expresie incordata, intrigata chiar.
iar tu, desi esti atat de aproape de ea incat ii poti simti respiratia,
te afli de fapt undeva departe de tot,
intr-un oras insorit de la malul mediteranei.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu