azi a murit un vecin, inca un copil a ramas fara bunic.
asta-mi aminteste de vremuri stinse, in care chiar eu am pierdut un luptator
ce supravietuise stepelor insangerate ale slavilor.
sufletul vecinului n-a plecat insa, rataceste din apartament in apartament,
prin tot blocul, veghind somnul celor ce, pana mai acum, ii erau tovarasi de pahar.
mai sorb o data, adanc, din vinul alb, inchinand in memoria celui plecat, si totusi prezent.
daca as fi trait in epoca lumanarilor, cu siguranta ca flacara ar fi semnalat respiratia misterioasa a celeilalte lumi. veioza mea insa nu are astfel de capacitati de medium.
cu cat mai putin ti-e tie vinu-n sticla, cu-atat mai mult e pentru mine-aici,
il aud ca-mi spune, cu-n fel de recunostinta in glasul lui nocturn.
e placerea mea, ii zic, sa beau pentru voi, cei disparuti,
doar ca sunteti din ce in ce mai multi, iar eu am doar un singur ficat.
i-am simtit zambetul alungit in geana vaga a diminetii,
transformat apoi in rasul primului cocos ce separa lumile la loc.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu